Glasul de toacă din Ghelaiești

13 Iulie 2021

Sfântul Sofronie al Ierusalimului, considera sunetul lemnului de toacă drept „trâmbița îngerilor”, iar părintele Constantin Galeriu spune ca  „toaca se dezvăluie ca o chemare vie la rugăciune, dar și ca un cântec de durere și de bucurie, vestind odată cu baterea cuielor crucii, imnul pascal de Înviere”.

Toaca este legată de chemarea creștinilor către Biserica din timpuri nesfarșite, sunetul lemnului bătut spre înserat, ori dimineața la primele raze ale soarelui, fiind muzică, îndemn, chemare, emoție, amintiri și toate adânc intrate în inima și memoria poporului român. Niciun creștin nu este lipsit de amintirea sunetului de toaca plutind deasupra satului părintilor, sau a bunicilor, de sunetul lemului vibrând între zidurile Mănăstirilor noastre sau ale Schiturilor izolate de lume.  Toaca o recunoști oriunde, toaca sună la fel pe oricare meridian ortodox, iar atunci când la sunetul de toaca vezi pe cineva oprindu-se cu emoție, atunci știi că ai lânga tine un creștin care se gândește la Dumnezeu.  Pentru că toaca este legată de Dumneze și de casa Sa, așa cum viața noastră toată este legată de dragostea pentru Tatăl nostru Cel Ceresc.

Bucuria chemării la rugăciune este cu atât mai plină de speranță atunci cand toaca prinde glas sub mîinile tinerilor, ale copiilor care – sub îndrumarea părintelui paroh – învață să dezvaluie glasul vechi, al ciocănelelor din lemn și al scândurii care poartă semnele anunțării atâtor Sfinte Liturghii.

În Parohia ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” tinerii au fost îndemnați, îndrumați și învățați de părintele paroh să iubească toaca și felul în care aceasta ne marchează sufletele. De aceea, ca urmare a acestor lecții de dragoste, la concursul de toacă pentru tinerii din Arhiepiscopia Iașilor organizat de Mănăstirea ”Tuturor Sfinților” Bucium din municipiul Iași,  duminică, 4 iulie 2021, am trăit bucuria să avem un participant, pe Răzvan Boariu, fiind prima prezență de acest fel a unui tânăr din parohia noastră.

Răzvan a cântat și a încântat, a știut să dea viață lemnului răsunător și a fost răsplătit cu premiul III.  Rezultatul deosebit este măsura dragostei și a dorinței lui de a învăța și talentului de a fi ucenic bun care să ducă la astfel de adunări numele Parohiei Ghelăiești. Îi mullțumim pentru dragostea pe care o arată Bisericii, pentru râvnă, pentru dedicare, pentru încredere și rezonăm toți cu ceea ce spune părintele Daniel Onofrei despre Răzvan: ” Acest rezultat este meritul lui Răzvan, care a pus multă inimă ca să invețe și nu doar pentru acest concurs. Pentru că așa este Răzvan, se implică până la cea mai înaltă măsură, până la cât de bine se poate. Este un model și pentru mine, un model pentru a realiza orice  lucru în care mă implic până la un nivel cât mai înalt posibil. Mulțumim Domnului pentru această participare!”

Iar la întoarcerea acasă, dupa prima Sfântă Liturghie, Răzvan a fost felicitat și înconjurat cu dragoste de membrii parohiei, a familiei creștine adunată în rugăciune, enoriași și binecredincioși care s-au bucurat de reușita lui.  Cu gândul că trebuie să începem deja pregătirea pentru următorul concurs și cu mulțumirea că sunetul de toacă se va auzi cu dragoste în parohia noastră, dăm Slavă lui Dumnezeu pentru toate!