Postul Nașterii Domnului este perioada unei bucurii pline de recunoștință, a unei perioade în care trebuie să creștem duhovnicește încercând să ne creștem smerenia și adânca mulțumire pe care o aducem lui Dumnezeu. Și asta pentru ca în acest moment serbăm darul neprețuit pe care omenirea îl primește la Crăciun: pruncul Iisus Hristos!
Zilele acestui Post sunt zile în care ne străduim să abandonăm mândria, indiferența, răceala din relațiile cu cei din jur, obișnuințele care pot răni sau îndepărta semenii, sunt zile în care este nevoie să înțelegem ca fără Nașterea pe care ne pregătim să o serbăm viața noastră nu ar fi avut sens.
Iar recunoștința noastră pentru acest mare dar dumnezeiesc, trebuie sa fie simțită de Mântuitor și de oameni, deopotrivă. Fiecare creștin trebuie să se încarce de emoția acestor zile, pentru ca apoi să o perpetueze întreg anul deoarece pruncul Iisus rămâne lângă noi, în inimile noastre, crește, predică, împlinește minuni pentru noi și pentru a ne arăta Calea spre mântuire, Calea de reîntoarcere la Tatăl nostru, la Împărăția cea pregătită nouă ”de la întemeierea lumii” (Matei 25,34).
Din prea-plinul dragostei noastre, a întregii parohii, am vestit minunea Nașterii Domnului colindând, mari și mici deopotrivă, ne-am unit glasurile în cântecele vechi ale Crăciunului, ne-am bucurat de darurile adunate în jurul bradului, am mulțumit Domnului pentru faptul că am fost împreună și am adus slavă lui Dumnezeu alaturi de întreaga fire.
Hristos se Naște! Măriți-L și Iubiți-L!
